---

FONDATORI

• Cristian Mareş - Editura Marist
• Adrian Man - Graffix Development

Tipărită color în condiţii grafice deosebite, revista Tactica şi Strategia abordează cu curaj teme necunoscute sau neînţelese din istoria mondială a conflictelor şi bătăliilor, insistând pe cele româneşti într-o perspectivă cu totul nouă, inedită. Pentru asta apelează la multe imagini, hărţi, schiţe, memorii şi referinţe prezentate într-un mod atractiv care să trezească interesul cititorului. De aceea, suntem siguri că această revistă se va bucura de aprecierile tuturor celor curioşi să îi deschidă paginile.

• Director de redacție: Cristian MAREȘ
• Director de imagine: Adrian MAN
• Redactori: dr. Andrei POGĂCIAȘ, col.(r) Mihai COZMA, Cristian NEGREA
• Tehnoredactare: Adrian MAN, Lucian MAREȘ
• Colaboratori:
• prof. univ. dr. Valeriu Avram • dr. Costin Scurtu • Dan Melinte • Sorin Turturică • Alexandru Armă

Nu înțeleg ca un inamic, oricât de mare și puternic ar fi, să intre în țara mea ca-n sat fără câini și s-o pustiească. Nu se va putea spune că în România nu a ieșit niciun român în fața americanilor, chiar dacă pierdem bătălia. Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, 18 august 1944

La apariţia celui de-al treilea număr al revistei noastre dorim încă o dată să aducem mulţumiri cititorilor care cumpără şi recomandă revista, fără aportul lor deosebit aceasta neputând să apară. Spre deosebire de alte publicaţii care se bucură de subvenţii, inclusiv din fonduri publice, revista noastră depinde în cel mai înalt grad de cititorii care o achiziţionează şi care o recomandă prietenilor şi cunoscuţilor. Numărul trei se concentrează pe un alt aspect mai puţin cunoscut al istoriei noastre militare, respectiv un front uitat în cea mai mare măsură de istoriografia comunistă, respectiv frontul aerian căruia a trebuit să-i facă faţă România în decursul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Deoarece, pe lângă luptele grele pe frontul de est, contra sovieticilor, în anii 1942-1944, mai cu seamă în ultima parte, România a trebuit să ducă un război greu şi inegal contra celor mai mari puteri militare ale lumii, ale celor mai numeroase şi mai bine dotate armate aeriene ale timpului, aviaţia militară americană şi britanică. Aşa cum se spune de multe ori în istorie, există un blestem al resurselor, în sensul că cel ce deţine anumite resurse minerale va atrage asupra lui intervenţia puterilor majore ale epocii. Aşa a fost şi în cazul României, bogăţia petrolieră, deşi a avut un aport important în dezvoltarea statului român modern, a atras şi intervenţia mai marilor zilei, în sensul că marile decizii strategice ale anilor conflagraţiilor mondiale au ţinut seama de importanţa energetică a României, mai mult decât capacitatea economică şi militară. Interesul Uniunii Sovietice de a se apropia de resursele de petrol ale României au contribuit la decizii majore, la fel şi interesul Germaniei. Odată declanşat războiul mondial, interesul aliaţilor de a tăia principală resursă de petrol a Germaniei a stat la baza deciziei de a bombarda rafinăriile şi mai apoi oraşele româneşti indiferent de dificultăţi şi costuri, cum s-a văzut în cadrul Operaţiunii Tidal Wave din 1 august 1943. Ulterior, începând cu 1944, după ce Aliaţii ocupă sudul Italiei, România ajunge în raza de acţiune nu numai a bombardierelor grele, dar şi a avioanelor de vânătoare moderne şi performante care puteau proteja aceste bombardiere. Valuri de sute de bombardiere şi avioane de vânătoare se vor revărsa asupra României aruncând potop de bombe, în faţa lor stând mult mai puţini apărători, de cele mai multe ori având la dispoziţie material inferior nu numai numeric, dar şi tehnic. Cu toate acestea, apărătorii, atât cei din apărarea antiaeriană, cât şi din aviaţia de vânătoare, au luptat cu curaj şi şi-au făcut datoria, înscriind pagini de un eroism legendar, dar prea puţin cunoscut. Era o bătălie pe un front interior, confruntările dintre români şi anglo-americani având loc doar în aer, dar acest front lua resurse importante în oameni şi material, în special în aviaţie şi artilerie antiaeriană, în defavoarea celuilalt front, cel de est, frontul esenţial al războiului nostru în prima sa parte, cea mai îndelungată. Acestor apărători şi luptători deosebiţi, unul contra douăzeci de multe ori, atât de importanţi, dar atât de puţin cunoscuţi publicului larg, le dedicăm acest număr al revistei noastre. Considerăm că o reamintire a luptei lor, a eforturilor lor, cât şi a acestui război prea puţin pomenit, este o datorie de onoare a fiecărui român. În demersul nostru am fost sprijiniţi de tineri cercetători în domeniul aviaţiei, autori a numeroase cărţi, dar şi de consacraţi ai tematicii, după cum puteţi descoperi în paginile revistei. Pe de altă parte, am constatat cu suprindere faptul că în media românească, un conflict actual cu implicaţii majore asupra României şi NATO este prea puţin reprezentat, deşi acesta va influenţa în cel mai mare grad viitorul nu numai al estului Europei şi al UE, dar şi al lumii întregi. Ne referim aici la conflictul armat din estul Ucrainei, vecina noastră, de la a cărui declanşare s-a împlinit un an. În paginile revistei noastre, o analiză amănunţită a primului an de război în estul Ucrainei. Anul trecut s-au comemorat o sută de ani de la izbucnirea primului război mondial, eveniment care a schimbat pentru totdeauna istoria lumii. O analiză atentă a bătăliei de la Marna din 1914, momentul în care Germania practic a pierdut războiul, dublată de explicaţiile unui foarte important gânditor militar român, general de excepţie în războiul mondial şi în campania contra Ungariei bolşevice. Ca un remember, un român erou al armatei franceze, unul din cei mulţi necunoscuţi, voluntar pe frontul de vest, căzut pe câmpul de onoare. În acelaşi timp se împlinesc o sută de ani de la o grea bătălie necunoscută românilor, dar în care combatanţii învingători au fost în proporţie de 75% români ardeleni, nevoiţi să se bată sub stindardul monarhiei bicefale austro-ungare. Regimentul 85 Sighet a câştigat cea mai importantă luptă a sa, despre istoricul acestui regiment, despre bătăliile sale şi eroismul căpitanului Valer Moga, în articolul din rubrica Sub flamuri străine. 540 de ani de la una dintre cele mai mari victorii româneşti din evul mediu, dar şi una dintre cele mai categorice înfrângeri ale Imperiului Otoman chiar în perioada sa de glorie. 10 ianuarie 1475 a reprezentat apogeul militar al lui Ştefan cel Mare, o victorie care l-a făcut pe acesta mândria creştinătăţii. Printre multe alte subiecte abordate în acest număr, corespondenţi de război, actualităţi, istoricul armelor şi multe altele care fac şi din acest număr unul deosebit de interesant pentru cititorii pasionați de istoria noastră militară, dar şi de cea mondială.