---

FONDATORI

• Cristian Mareş - Editura Marist
• Adrian Man - Graffix Development

Tipărită color în condiţii grafice deosebite, revista Tactica şi Strategia abordează cu curaj teme necunoscute sau neînţelese din istoria mondială a conflictelor şi bătăliilor, insistând pe cele româneşti într-o perspectivă cu totul nouă, inedită. Pentru asta apelează la multe imagini, hărţi, schiţe, memorii şi referinţe prezentate într-un mod atractiv care să trezească interesul cititorului. De aceea, suntem siguri că această revistă se va bucura de aprecierile tuturor celor curioşi să îi deschidă paginile.

• Director de redacție: Cristian MAREȘ
• Director de imagine: Adrian MAN
• Redactori: dr. Andrei POGĂCIAȘ, col (r) Ioan Bota, col (r) Mihai COZMA, Cristian NEGREA
• Tehnoredactare: Adrian MAN, Lucian MAREȘ
• Colaboratori: lt-col Mihai Alin • dr. Emil Stoian • Ladó Árpád-Gellért • dr. Gabriel Rustoiu • Daniel Siegfriedsohn • Alexandru Armă

“Toate aceste clauze, mai puțin obligațiile României, vor fi încălcate.” Contele de Saint-Aulaire
La reapariția revistei, după o întrerupere cauzată de motive independente, vă mulțumim tuturor celor care ați cumpărat și cumpărați revista în continuare, asigurându-vă din nou că vom apărea atâta timp cât vor fi cititori interesați de istoria noastră militară, iar cel mai bun mod de a sprijini apariția revistei este tocmai cumpărarea ei. Ni se pare normal ca acest număr să fie dedicat centenarului poate celei mai dificile decizii luate de România în întreg secolul XX, ne referim la intrarea în primul război mondial, care făcea ravagii în Europa și în lume încă din 1914. De rămas neutri, nu mai puteam multă vreme, dacă doream îndeplinirea idealului național, dar oricum presiunile din ambele părți ne-ar fi atras în vâltoarea războiului la un moment dat. Alegerea taberei și momentului, în așa fel încât să avem garanția împlinirii visului nostru, plus negocierile întortocheate cu aliații care aveau obiective divergente în ceea ce privește țara noastră, a făcut ca decizia să fie luată anevoios, în urma multor discuții și cu garanții asumate de aliați, dar care nu s-au materializat aproape deloc. Tocmai de aceea am citat declarația contelui de Saint-Aulaire, unul din semnatarii convențiilor politice și militare prin care aliații se angajau față de România pe multiple planuri tactice și strategice. Multe aspecte referitoare la aceste considerații vi se vor lămuri în paginile următoare. Dar realitatea din teren, de pe fronturi era alta, până la urmă am fost folosiți ca și un paratrăsnet pentru a atenua presiunea Centralilor de pe toate fronturile Antantei? Am salvat Armata de Salonic, am salvat Verdunul, am salvat armata lui Brusilov epuizată după ofensiva începută în iunie? Răspunsurile, poate le veți găsi în paginile revistei, unde aceste teme, mult discutate în epocă, dar uitate astăzi, sunt descrise și dezvoltate cu argumente. Planul nostru de război a fost bun sau rău? Armata noastră, în ce măsură putea face față cerințelor unui război modern, care erau efectivele și dotările comparative cu cele ale inamicilor noștri, la fel, tot aici veți putea găsi răspunsuri. Am fost învinși în 1916 fără drept de apel? Am fost slabi? Unii analiști occidentali din prezent par a fi partizanii acestei idei, dar este ea reală? E suficient să ne amintim cuvintele lui Nicolae Iorga, care spunea că dacă eram atât de slabi, iar ei atât de puternici, de ce le-au trebuit armatelor tuturor Puterilor Centrale patru luni ca să ne învingă, fără să ne distrugă și să ne scoată din război, așa cum dorea Berlinul? Patru luni am făcut față ofensivei pe două fronturi divergente, să nu uităm, sârbii, care s-au bătut bine pe un singur front, când au fost atacați și li s-a deschis un al doilea front divergent, au fost învinși în mai puțin de o lună. Totuși, în scrierile analiștilor occidentali... Campania din România anului 1916 a fost prima în care au participat toate cele patru armate Centrale împreună, și prima în care rușii erau implicați alături de un aliat. Primii au trecut examenul cu brio, ultimii l-au picat lamentabil. Unul din marile mistere ale primului război mondial îl reprezintă refuzul rușilor de a lupta alături de români în 1916. Chiar generalul Erich Ludendorff, șeful Marelui Stat Major German, scria în memoriile sale: Nu se pot explica motivele care făceau pe ruși să lase pe români să fie bătuți, lăsându-i singuri în toate luptele; rușii ar fi putut prea bine să ia parte la luptele din Muntenia. Numai acest fapt ne-a putut da victoria. Ei bine, și acest mister este abordat în paginile ce urmează. Luptele de pe Dunăre și de la Turtucaia, modul în care au influențat deciziile conducerii armatei române, plus desfășurarea luptelor, care au avut și greșeli, dar și pilde de eroism, eroii uitați, părerea bulgarilor, despre cum ar fi putut fi evitat dezastrul dacă..., un alt capitol din revistă. În mai un puternic atac cibernetic lovea lumea întreagă, dar despre folosirea armei cibernetice ca armă de război veți găsi tot aici. Trei bătălii medievale cruciale și necunoscute din zorii voivodatului Moldovei, plus una din istoria Transilvaniei, sunt descrise în acest număr. Plus capitolele cu care v-am obișnuit, Gânditori militari, Arme și muniții, Sub flamuri străine și multe altele vă așteaptă să le descoperiți în paginile noului număr al revistei Tactica și Strategia.